Traseu: Busteni (Camin Alpin) - Masuratoarea Ursilor - Valcelul Stancos - La Panda - Valcelul Policandrului - Brana Aeriana- Creasta Vaii Albe - Brana Mare a Costilei - Hornul lui Gelepeanu - Platou - Valea Alba - La Verdeata - Masuratoarea Ursilor - Busteni (Camin Alpin).
Participanti: Daniel, Andrei, Ionel si eu.
Ora 8:30 - ajungem cu buburuza lui Andrei la Camin Alpin. Daniel se intalneste cu niscai brasoveni, cunostinte din trasee anterioare. Ne pregatim si intram in traseul triunghi rosu, apoi la troita, ca dupa circa 15 minute sa ajungem la ramificatia spre Valea Alba, la Masuratoarea Ursilor.
O luam in stanga, pe creasta ce urca pe dreapta Vaii Albe (cum urcam) (triunghi galben - marcaj rar, sters si neoficial), avand in stanga noastra coasta abrupta ce se lasa in Valea Alba. Continuam la ramificatia spre V. Alba inainte spre Costila. Dupa izvor, cu ceva atentie, reperam poteca ce duce in stanga, peste Policandru in Valcelul Stancos. Cu atentia diminuata, reusim sa pierdem poteca.
Andrei in cautari de poteca
Bajbaim pe fetele innierbate, depasim intrarea in Valcelul Stancos, apoi revenim cand vedem stancile din Peretele Valcelului Stancos, regasind poteca buna. Urcam in Valcelul Stancos, destul de "altfel" - cuvant la ordinea zilei... datorita umezelii, a grohotisului si dificultatii parca mai mari decat in anii anteriori. O fi de vina varsta...
Ajungem in locul denumit "La Panda".
Deasupra noastra este locul denumit "La Panda"
Pana aici am vazut o multime de flori de colti! Si vom mai vedea pe parcursul turei de azi.
Poze facute de Andrei.
In stanga poteca duce in Circurile Vaii Albe, noi facem in dreapta muchiei, pe un horn abrupt, din fericire echipat cu lanturi lungi si solide. Multumiri celor ce le-au montat!
Ajungem pe o brana ce continua in dreapta, la cativa metri mai sus de locul unde se termina lanturile.
Pe braneag
Urmam cu atentie brana ingusta, observand peretele Valcelului Stancos cazind abrupt in dreapta noastra, perete ce are pe fata sa trei trasee de catarare (Bivuacul Caprelor - 3B, Surplomba cu pendul - 4A si Oblic - 3B).
Continuam pe braneagul urmat la dreapta pana ajungem pe muchia din dreapta (geografic) Valcelului Policandrului.
La intrarea in Valcelul Policandrului, mai precis pe coastele lui din stanga, cum urcam; in spatele nostru este brana de pe care venim
Daniel care a coborat traseul Branei Aeriene altadata (mai pe inserat...) "se lasa" in valcel pentru a cauta continuarea traseului. Dar nu pe acolo este drumul.
Incearca o catarare directa de revenire in potecuta in care noi il asteptam, dar renunta si urca la noi pe unde a coborat.
Poze Andrei
Continuam in stanga (la 90 de grade) pe potecuta firava pana in dreptul unui brau foarte vizibil (Braul Suspendat ?) plin de iarba si jnepeni. Iarasi nu stim exact pe unde trebuie sa o luam. Andrei vede deasupra noastra un cablu (de fapt lant). Urcam bucurosi intr-acolo. Continuam pe un fel de horn in sus pana intr-un loc in care se deschide vedere aeriana catre Valea Prahovei, in stanga traseului cum urcam. Sub noi se vad padurile de pe versant... am urcat ceva...!
Continui in sus pana ajung la jnepeni. Ma opresc; nu sunt sigur pe unde sa o iau. Tot in sus, printre jnepeni se vede o potecuta firava iar pe o portiune de cca 2 metri crengile jepilor nu mai au ace. Efectiv trebuie sa calcam pe crengi.
Acolo eu simt nevoia sa ma opresc sa ii astept pe baieti.
Ca de obicei, Andrei pleaca singur in sus sa verifice daca e drumul bun de urmat. Ionel il urmeaza. Dupa 10 minute ne striga: e bine; mergem dupa el.
Mai pun ceva haine pe mine; faptul ca nu am mancat dimineata (cum sunt obisnuit) se face simtit: transpir mult, ma simt ametit... si un pic timorat de altitudinea la care am ajuns asa de repede. Mananc la repezeala ceva, beau niste suc si, la drum! Urcusul in sus, printre jnepeni imi ofera ocazia placuta de a ma incalzi si a capata ceva curaj :) Facem apoi dreapta tot printre jepi si... iesim iar in valcel.
Poze Andrei
Inca ceva minute si suntem la Andrei, ajuns din nou in Valcelul Policandrului, care pozeaza... desigur, flori de colti!
Multe flori de colti la un loc!
Poze cu flori de colti, Andrei
Ceva mai in stanga cum privim in josul Policandrului, in Peretele Vulturilor se vede o grota destul de mare, adapost pentru capre negre.
Suntem aproape de Brana Aeriana! O zarim sus, deasupra noastra. Se vede bine si Hornul Vulturilor, traseu de catarare (3B), chiar deasupra intrarii in Brana.
Totusi, noi facem stanga, pe o branita ingusta, ne tinem de un molid tanar si trecem dincolo.
Mai avem un valcel de trecut, putin de catarat ceva stanca oarecum friabila spre stanga, apoi dreapta.
Am ajuns pe o muchie innierbata, cu jnepeni.
Poze Andrei
Ne aruncam privirea spre creasta impresionanta a Picaturii.
Se vede peretele Vaii Albe. Imens. Masuram distanta din Circurile Vaii Albe spre tavanul in trepte al fisurii Albastre si mai sus. Oau!
Continuam in sus, printre molizi si peretele de stanca, apoi dreapta, traversam obarsia Valcelului Policandrului, ajutandu-ne de un cablu (in partea finala a traverseului) apoi urcam intr-o creasta mica. Acolo este un piton de care sunt legate cabluri. Urmeaza o coborare scurta (cca 6 metri) cam expusa, noroc cu cablul excelent pozitionat.
Poze Andrei
Acolo nervii mei cedeaza (am ceva rau de inaltime care imi joaca feste cand imi e lumea mai draga) si solicit asigurare in coarda; desigur ca am hamul pus pe mine, asta de ceva timp :D
Dani ma asigura la pitoanele din perete. Andrei ma ajuta si el avansand cu capatul de coarda. Ionel ramane in urma si face poze. Le multumesc pentru rabdarea avuta. Mai pe seara, Dani mi-a spus ca se astepta sa raman "blocat" pe Aeriana. Mda... si mie imi era teama sa nu fac vreo figura... Am vazut poze inainte, iar acum e prima data cand pasesc pe acolo.
Intru pe Brana, continui tinandu-ma de cabluri.
Indraznesc sa ma uit sub mine.
Oau! Superb! Vad mult sub noi niste omuleti. Mai am un pic; ma depaseste Ionel pentru a schimba unchiul de pozat.
Pare ca nu e afectat de inaltimea la care ne aflam.
In sfarsit, am ajuns in Creasta Vaii Albe! In jos se prelungeste Creasta Vulturilor. Ma trantesc in iarba. E grozav de... drept :)
Dani coboara pe Creasta Vulturilor si face o poza:
Stam, admiram, mancam, bem si... privim cum coboara ceata peste circul Vaii Costila. Ar trebui sa ne grabim daca nu vrem sa fim invaluiti de particulele umede si reci. Plecam. Sunt incantat de pasajele de catarare usoare de pe creasta Vaii Albe.
Poze Andrei
Pe creasta Vaii Albe. Ceata
Zapada
Urcand, trecem pe langa iesirile din traseele din Perete.
Dupa circa 25-35 minute suntem pe Braul Mare al Costilei, in dreptul Hornului lui Gelepeanu. Ne oprim inca un pic sa admiram; ceata venea peste noi, pleca pentru cateva momente, parca se juca.
Dupa ceva insistente, urcam Hornul de deasupra noastra si iesim in Platou. Baietii vroiau sa mergem in stanga, pe Brau pana in Valea Alba, dar eu nu ma simteam in stare. Nu stiam cum e coborarea de pe Brau in V. Alba. Din ce am citit stiam ca e dificil.
....................................................................................................................................
Iesim in platou, in apropierea Costilei.
Mergem piezis pe mici braneaguri pana in Valea Alba pe care ne-am hotarat sa ne retragem.
Valea Alba in partea ei superioara (aproape de platou)
Flori de colti in parte superiora a vaii
In jos si... prima saritoare. Cam grea, daca nu sti pe unde sa o iei. Noroc cu sageata rosie de ajutor :)
Ocolind saritoare...
Andrei deja a trecut
Am ajuns si la (mult) asteptata Saritoare a Carnului... surpriza! Relieful era schimbat, ori noi nu mai stiam pe unde sa o luam... noi doar am urcat valea, de multe ori, e adevarat, dar...
Urmam hatasul in stanga si dam, dupa o mica rupere de panta intr-un braneag, la adapostul unei stanci. Dupa ce ocolim stanca vedem locul pe unde urcam de obicei... Nu stim ce sa facem, ne intoarcem cativa metrii; in stanca este un piton. Ce-ar fi sa trecem coard prin el si sa incercam un rapel in valcelul de sub noi? E mult mai sigur. Dar Andrei nu mai are rabdare sa scoatem coarda si coboara la liber.
Eu prefer siguranta asigurarii.
Ne intalnim mai jos, in locul in care valcelul secundar da in firul Vaii Albe, cu Andrei care ne asteapta. Ne-a strigat sa venim, caci nu mai sunt saritori.
Mai sunt cateva portiuni mai delicate...
... iar faptul ca se insereaza ne ingrijoreaza un pic. Dar nu-i nimic, mai avem un pic pana in "La Verdeata".
Cand, in sfarsit ajungem acolo, incepe ploaia :)
Intram in padure pe semiintuneric. In scurt timp mergem la frontale, tipand din cand in cand cat ne tine gura sa dam de stire ca mai suntem si noi p'acolo... ursului, desigur.
Pe la 8.30 intram in Busteni. Parca nu mai ploua asa tare. Trecem pe langa Caminul Alpin si ne oprim la Bubu, masinuta.
Andrei trebuie sa mai si conduca... sper sa il pot tine de vorba pana acasa :)
Una peste alta, a fost o tura superba si oarescum solicitanta pentru mine. Dar satisfactia a fost mare!
Multumesc ghidului in aceasta tura, Daniel si, desigur, lui Andrei (deschizator de drumuri) si lui Ionel pentru poze, companie etc.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu