Iulie 2010, duminica
Plecam dimineata din Bucuresti spre satul Cotofanca (judet Calarasi), la un unchi.
Iesim prin estul orasului, comuna-oras Pantelimon, Branesti si mai departe...
Vremea excelenta ne imbie la pedalat. Trecem de Islaz apoi in Fundulea facem dreapta pana in autostrada si iarasi stanga. Mai tarziu dreapta peste autostrada pe pod si... drumul se schimba. Este un drum cu urme de asfalt... mai mult drum de tara, neamenajat, dar grozav pentru biciclete.
Satul Senciu. Ajungem la trecerea dintre ape. Urmeaza satul Sandulita. In Sandulita gresim un pic drumul, nefacand stanga la biserica satului... Urcam incet panta ce am coborat-o in viteza... si revenim, cu ajutorul indicatiilor GPS-ului la drumul bun. Drumul merge elegant prin lanuri de floarea soarelui, grau, porumb... e frumos, unduind usor pe dealurile colorate.
Marim un pic ritmul, trecem prin Sarulesti. Simtim ca suntem aproape. Mai avem cam 5 kilometri pana in Cotofanca. Coboram destul ca ulterior sa urcam tot ce am coborat. Trecem pe langa ferma satului, unde ne latra o multime de caini. Aceiasi caini ne vor latra si mai agresivi la plecare...
Ajungem la destinatie, mancam, stam pana pe la orele 16. Vrem sa plecam dar sta sa ploua, astfel incat mai asteptam un pic. Pana la urma doar pica un pic. Plecam.
Prindem o alta varianta, mai lunga, pe sosea; trecem prin Sarulesti-Gara. In stanga si dreapta noastra se vad perdele de ploaie in vreme ce deasupra noastra este senin, inca... Inainte de iesirea in DN 3 incepe sa tune si sa fulgere in apropierea noastra, cerul incepe sa se innegreasca si pe la noi. Incepe sa fie neplacut.
Iesim in drumul mare, undeva intre satul Calareti si orasul Tamadaul Mare. Incepe sa pice. Norii ne urmaresc din spate. Marim mai mult viteza in speranta ca vom pacali ploaia ce sta deasupra si in spatele nostru. Depasim un pic frontul ploios. Asta ne incanta.
Incantare de scurta durata. Suntem in plin camp cand incepe furtuna. Vantul puternic aproape ne doboara de pe biciclete. Un copac in departare. Ignoram avertismentele stiute cu statul in furtuna sub un copac. Ploaia in rafale, lipsa echipamentului de ploaie, oboseala, isi spune cuvantul. Ne asezam unul langa altul, aproape de scoarta copacului. In 5 minute suntem uzi pana la piele. Eu incep sa tremur destul de tare incat sa nu mai pot vorbi clar... E destul de rau. Am cam gresit cu evaluarea meteo. Sunam in Bucuresti dupa un om cu masina, sa vina sa ne ia. Acolo e soare, cald. Nimeni nu intelege prin ce trecem. Un prieten vine spre noi. Are cam 40 de kilometrii pana la noi. Intre timp se opreste furtuna (a fost si un pic de grindina...), iese soarele. Se incalzeste, dar mie imi este frig, sunt tot ud, tremur.
In sfarsit a venit prietenul nostru cu masina. A ajuns nesperat de repede; ii sunt recunoscator. Inghesuim 2 biciclete in portbagaj si, cu tricoul prietenului pe mine, intru in masina. Pe drumul de intoarcere vad urmele furtunii: crengi rupte, multa apa pe camp...
Ganduri ulterioare...
Nu am luat macar o pelerina de ploaie; m-am bazat pe evaluarea meteo. Au avut dreptate cu lipsa ploii... doar in Bucuresti. Nu am luat lucruri de schimb. Am gresit... bine ca am fost aproape de casa, bine ca am prieteni care nu beau in week-end :)
...
Nu se compara oamenii din zona tranzitata cu zonele inalte prin care am mai fost... Striga ca apucatii dupa tine, arunca cu diverse obiecte din viteza masinii... In timpul furtunii nimeni nu a oprit, macar sa intrebe daca suntem ok, desi reduceau viteza, se uitau curiosi la noi... si plecau mai departe. La munte opreau multi oameni, sa ne intrebe daca avem nevoie de masina, de ajutor (eram in coborare de pe munte, cu rucsaci in spate, murdari, plini de noroi, uzi... si totusi opreau). Mentionez ca eram in mijlocul campului... Pe raza de 2 km nu aveai unde sa te adapostesti. Doar cativa copaci.
In total am facut cam 80-84 de kilometri. O parte pe sosea, o parte pe drum de tara. Bicicletele au fost excelente. Am avut o singura pana. Din grupul de 4, doi ne-am intors cu masina, doi pe biciclete - au avut pelerine de ploaie, au fost mai putin uzi. Daca nu era furtuna, era o tura foarte reusita... Sau daca aveam echipamentul adecvat la noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu