Cu bicicleta prin Bucegi

13 iunie 2010

Poze:  http://picasaweb.google.com/mountaindream2002/CuBicicletaPrinBucegi#

Traseu: Sinaia - Cuibul Dorului - Dichiu - Scropoasa baraj - apoi... aventura; cruce albastra pana in Moroieni, prin Zanoaga. Pe si pe langa biciclete :)

Prima parte a zilei: foarte cald, 36 de grade arata termometrul de la kilometrajul lui Marius, mult praf de la masinile ce treceau pe langa noi pe drumul spre saua Dichiu. Urcam constant spre pasul Dichiu prin soarele diminetii. Pe la 10 si ceva suntem in pas. Am mers excelent.

Pauza la iarba verde. Mancam, ne odihnim, poze, vorbim. E frumos si ne simtim bine.

Miezul zilei: cald, dar nu asa de cald... apar nori. Ajungem la barajul Scropoasa. Lacul devine fundalul pozelor cu biciclisti. Rabdam comentariile prostesti ale "turistilor" si incercam sa dam raspunsuri civilizate. Incercam ceva poze de grup, dar e greu cu oamenii din jur; nu tin cont si intra in cadru... asta e. Plecam de la baraj si, dupa un mic conflict cu vasnicii aparatori ai barajului, trecem mai departe pe noul nostru traseu: cruce albastra, spre Zanoaga, prin chei.

Parte a treia a zilei. Foarte... variata. Alegem o varianta oarecum neinspirata a traseului, care, mie cel putin, mi-a placut - cruce albastra spre Zanoaga - apoi, insistand, desi aveam traseu de masina, continuam poteca spre SUD - Tabara Cerbul (parca) apoi pe sosea pana in Moroieni. Pana la tabara Cerbul ne prinde ploaia; un pic grindina, apoi se opreste. Ramane innorat, cerul este plumburiu, amenintator. Mai tuna in departare, chiar se vede cate un fulger razlet. Dar ploaia ne ocoleste de aceasta data. Mergem in continuare Moroieni - Cota 1000 (pasul Paduchiosul). Ajunsi acolo ne oprim surprinsi de ceata ce invaluia muntele de partea cealalta a pasului, spre Sinaia; la noi inca era ceva soare ce incerca sa se ascunda in pacla norilor.
Intram in ceata umeda si rece. Incepe coborarea. Ne oprim, totusi pentru a ne despartii de prietenii nostrii ce au lasat masina la Cuibul Dorului; ei intra din nou pe traseul forestier, noi continuam pe sosea... o coborare superba cu viteze ametitoare ce nu prea scad sub 47 km pe ora. Se putea si mai repede, dar umezeala si baltile de pe sosea ne pondereaza entuziasmul. Oricum, ce am urcat dimineata in cca 2 ore, am coborat acum in 8 minute! Grozav! Mai vrem, dar am intrat in Sinaia...

Final. Gara, tren la fix, Bucuresti, pe bicle acasa. A, cand am coborat in Bucuresti aproape ne-a sufocat caldura si aerul poluat... Welcome...