Stana Regala

23 octombrie 2010
Sinaia - Poiana Stanii.
Vreme rece dar insorita. Vrem sa "ne dam" un pic pe stancile de acolo.

Poze...

Sfarsit...

Pe stanca

Revenire.
De doi ani nu am mai catarat. Am uitat cat de "cool" este.
Sambata, 18 septembrie 2010 si duminica, 19 septembrie 2010. Revenim cu echipamentul de catarare pe munte.
La ora 8.30 dimineata suntem la baza stancii, "La Cariera - Poiana Tapului".

Localnic

Animatie

Scoala de catarare

Asigur

Rapel

Recuperand coarda

Gata pe ziua de astazi

In Poiana Tapului

Inserare in Poiana Tapului

A doua zi, duminica - Pe Valea Seaca a Caraimanului

Aici se face stanga la traseele de perete. O sageata rosie abia vizibila...

Peretele vazut de sus; topuri perfecte :)

Prima saritoare mai serioasa de pe vale.

Asigurare pentru rapelul saritorii

In sfarsit, incepem!

Bine ar fi sa nu cazi! Dar eu, oricum, te tin.

Superrrbb!!

 

In sfarsit, la top!

Gata. Din nou strangem bagajul, apoi spre casa...

Brana Aeriana

Duminica, 5 septembrie 2010.
Traseu: Busteni (Camin Alpin) - Masuratoarea Ursilor - Valcelul Stancos - La Panda - Valcelul Policandrului - Brana Aeriana- Creasta Vaii Albe - Brana Mare a Costilei - Hornul lui Gelepeanu - Platou - Valea Alba - La Verdeata - Masuratoarea Ursilor - Busteni (Camin Alpin).

Participanti: Daniel, Andrei, Ionel si eu.

Cu bicicletele prin judetul Calarasi

Iulie 2010, duminica

Plecam dimineata din Bucuresti spre satul Cotofanca (judet Calarasi), la un unchi.
Iesim prin estul orasului, comuna-oras Pantelimon, Branesti si mai departe...
Vremea excelenta ne imbie la pedalat. Trecem de Islaz apoi in Fundulea facem dreapta pana in autostrada si iarasi stanga. Mai tarziu dreapta peste autostrada pe pod si... drumul se schimba. Este un drum cu urme de asfalt... mai mult drum de tara, neamenajat, dar grozav pentru biciclete.

Satul Senciu.  Ajungem la trecerea dintre ape. Urmeaza satul Sandulita. In Sandulita gresim un pic drumul, nefacand stanga la biserica satului... Urcam incet panta ce am coborat-o in viteza... si revenim, cu ajutorul indicatiilor GPS-ului la drumul bun. Drumul merge elegant prin lanuri de floarea soarelui, grau, porumb... e frumos, unduind usor pe dealurile colorate.


Marim un pic ritmul, trecem prin Sarulesti. Simtim ca suntem aproape. Mai avem cam 5 kilometri pana in Cotofanca. Coboram destul ca ulterior sa urcam tot ce am coborat. Trecem pe langa ferma satului, unde ne latra o multime de caini. Aceiasi caini ne vor latra si mai agresivi la plecare...

Ajungem la destinatie, mancam, stam pana pe la orele 16. Vrem sa plecam dar sta sa ploua, astfel incat mai asteptam un pic. Pana la urma doar pica un pic. Plecam.

Prindem o alta varianta, mai lunga, pe sosea; trecem prin Sarulesti-Gara. In stanga si dreapta noastra se vad perdele de ploaie in vreme ce deasupra noastra este senin, inca... Inainte de iesirea in DN 3 incepe sa tune si sa fulgere in apropierea noastra, cerul incepe sa se innegreasca si pe la noi. Incepe sa fie neplacut.

Iesim in drumul mare, undeva intre satul Calareti si orasul Tamadaul Mare. Incepe sa pice. Norii ne urmaresc din spate. Marim mai mult viteza in speranta ca vom pacali ploaia ce sta deasupra si in spatele nostru. Depasim un pic frontul ploios. Asta ne incanta.

Incantare de scurta durata. Suntem in plin camp cand incepe furtuna. Vantul puternic aproape ne doboara de pe biciclete. Un copac in departare. Ignoram avertismentele stiute cu statul in furtuna sub un copac. Ploaia in rafale, lipsa echipamentului de ploaie, oboseala, isi spune cuvantul. Ne asezam unul langa altul, aproape de scoarta copacului. In 5 minute suntem uzi pana la piele. Eu incep sa tremur destul de tare incat sa nu mai pot vorbi clar... E destul de rau. Am cam gresit cu evaluarea meteo. Sunam in Bucuresti dupa un om cu masina, sa vina sa ne ia. Acolo e soare, cald. Nimeni nu intelege prin ce trecem. Un prieten vine spre noi. Are cam 40 de kilometrii pana la noi. Intre timp se opreste furtuna (a fost si un pic de grindina...), iese soarele. Se incalzeste, dar mie imi este frig, sunt tot ud, tremur.
In sfarsit a venit prietenul nostru cu masina. A ajuns nesperat de repede; ii sunt recunoscator. Inghesuim 2 biciclete in portbagaj si, cu tricoul prietenului pe mine, intru in masina. Pe drumul de intoarcere vad urmele furtunii: crengi rupte, multa apa pe camp...

Ganduri ulterioare...
Nu am luat macar o pelerina de ploaie; m-am bazat pe evaluarea meteo. Au avut dreptate cu lipsa ploii... doar in Bucuresti. Nu am luat lucruri de schimb. Am gresit... bine ca am fost aproape de casa, bine ca am prieteni care nu beau in week-end :)
...
Nu se compara oamenii din zona tranzitata cu zonele inalte prin care am mai fost... Striga ca apucatii dupa tine, arunca cu diverse obiecte din viteza masinii... In timpul furtunii nimeni nu a oprit, macar sa intrebe daca suntem ok, desi reduceau viteza, se uitau curiosi la noi... si plecau mai departe. La munte opreau multi oameni, sa ne intrebe daca avem nevoie de masina, de ajutor (eram in coborare de pe munte, cu rucsaci in spate, murdari, plini de noroi, uzi... si totusi opreau). Mentionez ca eram in mijlocul campului... Pe raza de 2 km nu aveai unde sa te adapostesti. Doar cativa copaci.

In total am facut cam 80-84 de kilometri. O parte pe sosea, o parte pe drum de tara. Bicicletele au fost excelente. Am avut o singura pana. Din grupul de 4, doi ne-am intors cu masina, doi pe biciclete - au avut pelerine de ploaie, au fost mai putin uzi. Daca nu era furtuna, era o tura foarte reusita...  Sau daca aveam echipamentul adecvat la noi...

Cu bicicleta prin Bucegi

13 iunie 2010

Poze:  http://picasaweb.google.com/mountaindream2002/CuBicicletaPrinBucegi#

Traseu: Sinaia - Cuibul Dorului - Dichiu - Scropoasa baraj - apoi... aventura; cruce albastra pana in Moroieni, prin Zanoaga. Pe si pe langa biciclete :)

Prima parte a zilei: foarte cald, 36 de grade arata termometrul de la kilometrajul lui Marius, mult praf de la masinile ce treceau pe langa noi pe drumul spre saua Dichiu. Urcam constant spre pasul Dichiu prin soarele diminetii. Pe la 10 si ceva suntem in pas. Am mers excelent.

Pauza la iarba verde. Mancam, ne odihnim, poze, vorbim. E frumos si ne simtim bine.

Miezul zilei: cald, dar nu asa de cald... apar nori. Ajungem la barajul Scropoasa. Lacul devine fundalul pozelor cu biciclisti. Rabdam comentariile prostesti ale "turistilor" si incercam sa dam raspunsuri civilizate. Incercam ceva poze de grup, dar e greu cu oamenii din jur; nu tin cont si intra in cadru... asta e. Plecam de la baraj si, dupa un mic conflict cu vasnicii aparatori ai barajului, trecem mai departe pe noul nostru traseu: cruce albastra, spre Zanoaga, prin chei.

Parte a treia a zilei. Foarte... variata. Alegem o varianta oarecum neinspirata a traseului, care, mie cel putin, mi-a placut - cruce albastra spre Zanoaga - apoi, insistand, desi aveam traseu de masina, continuam poteca spre SUD - Tabara Cerbul (parca) apoi pe sosea pana in Moroieni. Pana la tabara Cerbul ne prinde ploaia; un pic grindina, apoi se opreste. Ramane innorat, cerul este plumburiu, amenintator. Mai tuna in departare, chiar se vede cate un fulger razlet. Dar ploaia ne ocoleste de aceasta data. Mergem in continuare Moroieni - Cota 1000 (pasul Paduchiosul). Ajunsi acolo ne oprim surprinsi de ceata ce invaluia muntele de partea cealalta a pasului, spre Sinaia; la noi inca era ceva soare ce incerca sa se ascunda in pacla norilor.
Intram in ceata umeda si rece. Incepe coborarea. Ne oprim, totusi pentru a ne despartii de prietenii nostrii ce au lasat masina la Cuibul Dorului; ei intra din nou pe traseul forestier, noi continuam pe sosea... o coborare superba cu viteze ametitoare ce nu prea scad sub 47 km pe ora. Se putea si mai repede, dar umezeala si baltile de pe sosea ne pondereaza entuziasmul. Oricum, ce am urcat dimineata in cca 2 ore, am coborat acum in 8 minute! Grozav! Mai vrem, dar am intrat in Sinaia...

Final. Gara, tren la fix, Bucuresti, pe bicle acasa. A, cand am coborat in Bucuresti aproape ne-a sufocat caldura si aerul poluat... Welcome...

Pasiunea mea: bicicleta

9 mai 2010.
Prima evadare... pe biciclete.
Aici e descris mult mai bine decat as scrie eu, daca as avea rabdare suficienta . A fost o experienta interesanta si, cu tot noroiul de pe noi si de pe biciclete, chiar placuta :)
Am vazut o multime mare de oameni care au mers la acest maraton doar din placere; nu neaparata pentru a castiga un premiu (desi, premiul cel mare este chiar iesirea in aer liber cu bicicleta).
Ne-am retras, o data din cauza noroiului adunat pe roti, frane, schimbatoare, haine etc, si nu in ultimul rand datorita timpului - am depasit timpul in care puteam ajunge la finish (media calculata).
Dar mi-am promis, daca se va putea, la anul particip ca si concurent alaturi de ai mei.
Totusi, pana atunci, voi mai avea munti de urcat pe Mountainbike.
Puteti veni si voi, cu bicicleta, desigur :)

Ciucas

Am plecat in Muntii Ciucas, pentru doua zile, cu cortul drept cazare.

Transport, cu Matizul unui prieten ce a urcat cu noi pe munte.

Prima zi, vreme superba. Zapada in anumite locuri, trecea de sold. Era o zapada apoasa, grea. Ne-am udat cu totii la picioare. Noroc ca nu a dat sub zero grade... La cabana Ciucas, am avut noroc de uscarea bocancilor si a hainelor in anexa cabanei incalzita de o soba sanatoasa, la oferta facuta de paznic. Bun om.

A doua zi - ninsoare, lapovita, ploaie...

Traseu

 Prima zi, 27 martie 2010:
Cheia - Culmea Buzoianu - Vf. Zaganu - La Lanturi - Vf. Gropsoarele - Saua Chirusca (marcaj cruce rosie) - Cabana Ciucas (in constructie), (marcaj cruce albastra); harta aici .
 A doua zi:
Retragere pe Valea Berii (marcaj cruce albastra).